1. Explicà sensul expresiei color localà in text.
2. Indica douà reviste literare pe care Kogâlniceanu le critica in text.
3. Mentioneazà telul pe care si-1 propune revista.
4. Precizeazà cele trei surse de inspiratie pe care Kogalniceanu le sugereazà tinerilor scriitori.
5. Explica. in 30-50 de cuvinte, care este atitudinea criticului literar fat de traduceri:
Dorul imitatiei s-a fâcur la noi o manie primejdioasà, pentru cà omoarà in noi duhul national. Aceastà manie este mai ales covarsitoare in literarurd. Traductiile ins nu fac o literaturã. Noi vom prigoni cât vom putea aceastà manie ucigatoare a gustului original.

Testul:

Insa afara de politica, care le ia mai mult de jumätate din coloane le lor, tustrele au mai mult sau mai putin o color localà Albina este prea moldoveneasca, Curieral, cu dreptate poate, nu prea ne bagi in seamã, Foaia inimii, din pricina unor greutati deosebite, nu este in putintà de a avea impartágire de inaintirile intelectuale ce se fac in ambele principaturi. O foaie, dar, care, parasind politica, s-ar indeletnici numai cu literatura nationalà, o foaie care, facând abnegatie de loc, ar fi numai o foaie románeasca si prin urmare s-ar indeletnici cu productile românesti, fie din orice parte a Daciei, numai sà fie bune, aceastà foaie, zic, ar implini o mare lipsà in literatura noastrà. O asemenea foaie ne vom sili ca sà fie DACIA LITERARÃ. Asadar, foaia noastrà va fi un repertoriu general al literaturii românesti, in care, ca intr-o oglindã, se vor vedea scriitori moldoveni, munteni, ardeleni, banäteni, bucovineni, fiestecare cu ideile sale, cu limba sa, cu tipul sáu. Critica noastrà va fi nepartinitoare; vom critica cartea, iar nu persoana.
Jubitori ai pâcii, nu vom primi nici in foaia noastrà discutii ce ar putea sã se schimbe in vrajbe. Literatura noastrà are trebuintà de unire, iar nu de dezbinare; cát pentru noi, dar, vom cauta sà nu dam cea mai micà priciná din care s-ar putea isca o urâtã si neplãcuta neunire. in sfarsit, telul nostru este realizarea dorintei ca romanii sà aiba o limbà si o literaturã comunã pentru toti.
Dorul imitatiei s-a facut la noi o manie primejdioasã, pentru cà omoarà in noi duhul national. Aceastã manie este mai ales covarsitoare in literaturã. Traductiile insã nu fac o literaturã. Noi vom prigoni cât vom putea aceastà manie ucigatoare a gustului original, insusirea cea mai pretioasã a unei literaturi. Istoria noastrã are destule fapte eroice, frumoasele noastre fàri sunt destul de mari, obiceiurile noastre sunt destul de pitoresti si de poetice, pentru ca sà putem gasi si la noi sujeturi de scris, farà sã avem pentru aceasta trebuintà sã ne imprumutam de la alte natii. Foaia noastrà va primi cât se poate mai rar traduceri din alte limbi; compuneri originale ii vor umple mai toate coloanele.