Recapitulare Citeste fragmentul de mai jos, extras din romanut im Nasturel și Lukas, mecanicul de locomotivá de Mich Ende pi raspunde apoi la fiecare dintre cerinte A doua zi. Jim st Lukas se treniră destul de tir- zia Era si de inteles, pinind cont căà merseserá la culcare mult după miezul noppi lar cand se trezira, fara intampinati de soarele cocotat tocmai in inaltul cerului şi răspândind o căldură teribilă. Unde mai pui că intr-un desert in care nu era niciun copac sau tufiş care să impingă vreo umbrá pe pimänt, aerul era inabusitor, incingindu-se ca intr-un cuptor Cei doi prieteni se gräbirä så imbuce câte ceva, apa, ca pentru un mic dejun, după care se pregătir de plecare. Pornirà la drum, bucuroşi nevoie mare pufaind din locomotiva lor cea reparată, către nord Fundcă nu aveau la ei busola, singurul semn de care se folosirà fu Cununa Lumii, salba de munti inalti de care trecuserá cu ceva vreme in urmă. Și se hotáráserà s-o țină în aşa fel, încât să aibă munţii Jştia mereu de-a dreapta. Iar după socoteala lor, undeva prin nordul acela indepărtat, ar fi urmat să intálnească din nou apele Râului Galben. Inaintánd pe cursul acestuia, in sus, ar fi dat şi peste Cetatea Dragonilor. Cât despre harta pe care o aveau la ei, ea nu le mai era acum de niciun folos. Dar, la urma urmelor, până acum o scoseseră frumuşel la capăt. Emma se simțea și ea în puteri şi, după câte se pärea, trecuse cu bine peste reparația cea grea cu care fusese chinuită, biata de ea. La drept vorbind acum, pentru värsta ei şi la cât era de pântecoasă, Emma se tinea destul de bine. Ce mai, o locomotiva solidă, de nădejde! Soarele urcă pe cer sus, tot mai sus, iar vipia¹ care luă în stăpânire locul făcu în curând văzduhul să tremure din toate cele. Iar Lukas şi Jim închiseră toate ferestrele cabinei. [...] Trebuia să se fi făcut aproape de miezul zilei când, din senin, Lukas se pomeni strigând cu mare mirare: -la te uită! - Ce e? se interesă Jim, speriindu-se cumplit la început. Doborât de căldură, băiatul se simțise sleit de puteri şi aproape că adormise. - Se pare că am cam pierdut direcția cea bună, mârâi Lukas. - De ce? - Păi, uită-te și tu pe fereastra din dreapta! Până acum, acolo aveam munții cei înalţi. Nu ştiu, zău, cum se face, dar acum au răsărit pe partea cealaltă. vipie (reg, sf)- arşită, căldură foarte mare. Într-adevăr, lucrurile stăteau aşa cum spunea mecanicul de locomotivă: pe ochiul ferestrei din dreapta se vedea acum deşertul gol, unindu-se la orizont cu vazduhul, in timp ce in cadrul ferestrei din stanga se mutaseră semeţele culmi vårstate in roşu şi alb. Să fi fost numai asta și tot era straniu. Însă miră şi mai tare ceea ce se petrecea cu munții ăş- tia. Căci arătau ca și cum nu s-ar mai fi proptit cu nădejde în pământ, ci ar fi plutit pe deasupra lui, ce-i drept, nu mai sus de-o şchioapă. - Bine, dar ce se întâmplă? mai întrebă Jim, din ce în ce mai neliniştit. - Întreabă-mă să te-ntreb, îi răspunse Lukas Orice ar fi însă, eu zic că trebuie să facem cale în- toarsă... Numai că, înainte ca Lukas să-şi poată duce vorbele până la capăt, munţii cei vărgați se topiră cu totul și nu mai apărură nici în stânga, nici in dreapta. Locul lor, după cum observară cei doi pri- eteni, fu luat imediat, la oarece depărtare, de una ţărm cu palmieri, care se plecau în bătaia vântului - Ei, poftim! Uită-te şi tu la chestia asta mormăi Lukas, încurcat. Jim, tu pricepi ceva? - Nu, îi răspunse băiatul. Oricum ar fi însă, îm pare că am nimerit într-un tărâm foarte ciudat."
Puteți face rezumatul rapid , va rog!!
