Rezumat: CÂINELE ȘI CĂŢELUL Cât imi sunt de urâte unele dobitoace', Cum lupii, urşii, leii şi alte câteva, Care cred despre sine că preţuiesc ceva! De se trag din neam mare, Asta e o-ntâmplare: Și eu poate sunt nobil, dar s-o arät nu-mi place. Oamenii spun adesea că-n ţări civilizate Este egalitate. Toate iau o schimbare şi lumea se cioplește, Numai pe noi mândria nu ne mai părăseşte. Cât pentru mine unul, fieştecine știe C-o am de bucurie Când toată lighioana2, măcar și cea mai proastă, Câine sadea îmi zice, iar nu domnia-voastră."/ Aşa vorbea deunăzi cu un bou oarecare Samson, dulău de curte, ce lätra foarte tare. Căţelul Samurache, ce şedea la o parte Ca simplu privitor, Auzind vorba lor, şi că nu au mândrie, nici capriții deșarte", S-apropie îndată Să-şi arate iubirea ce are pentru ei: Gândirea voastră, zise, îmi pare minunată, » Şi simţământul vostru îl cinstesc, frații mei." ,,Noi, fraţii tăi? răspunse Samson plin de mânie, Noi, frații tăi, potaie"! O să-ți dăm o bătaie Care s-o pomeneşti. Cunoşti tu cine suntem, și ți se cade ție, Lichea neruşinată, astfel să ne vorbeşti?" - „Dar ziceaţi..."-"Şi ce-ti pasă? Te-ntreb eu ce ziceam? Adevărat vorbeam, Că nu iubesc mândria şi că urăsc pe lei, Că voi egalitate, dar nu pentru căței." de Grigore Alexandrescu Aceasta între noi adesea o vedem, Şi numai cu cei mari egalitate vrem.
va rog!