I. Citeşte textul şi realizează sarcinile propuse.
„Uite, şi acum mi se pare ca Domnu` nostru a fost un om deosebit. Era un om bine facut, puţin chel în varful capului, cu ochii foarte blajini. Zâmbea cu bunătate, încruntându-se câteodată, insuflându-ne un respect nemărginit.
Ne învăța nu pentru că trebuia și pentru că i se plătea, dar pentru că ne iubea de parcă am fi fost copiii lui.
Avea un prisos de bunătate în sufletul său. În acest suflet era ceva din credința unui apostol.
Îmi aduc aminte ce zarvă a fost când, într-un rând, s-a zvonit că pe Domnul Trandafir are să-l mute într-o comună, peste Siret. Ne-am strâns seara toți băieții, am vorbit, unii plângeau și am luat o hotărâre mare – să ne ducem și noi cu Domnu` peste Siret.
Dar Domnu` nu s-a dus nicăieri, a rămas acolope pământul nostru; și în pământul nostru și l-au îngropat.”



Scrie trei argumente ce demonstează dorul părinților de copii.