Rezumă răspunsul la ultima întrebare în limita de 30-35 de cuvinte

Textul
Interviu cu Ioana Pârvulescu
- Sînteţi bibliofilă? Cum arată biblioteca dumneavoastră? Cîte volume conţine?
- Iubesc mult cărţile, într-adevăr. Cu timpul, am devenit şi pasionată de rarităţi, dar numai
dacă dau din întîmplare peste aşa ceva... Am avut o mulţime de biblioteci, iar în casa de la Braşov,
în care m-am născut, avem cărţi pînă şi în bucătărie. Acelaşi lucru se întîmplă şi la Bucureşti.
Cărţile mele sînt adesea călătoare, împreună cu mine, pe ruta Bucureşti-Braşov, îngreunîndu-mi
bagajul, dar uşurîndu-mi trecerea timpului. Nu le-am numărat niciodată, n-am idee cîte sînt.
- Cît timp dedicaţi zilnic lecturii? Ce vă place să citiţi?
- Mărturisesc că nu ştiu şi nici nu mă uit la ceas, cînd citesc. După cum vedeţi, nu ţin nici
contabilitatea cărţilor, nici pe cea a orelor dedicate lor şi cred că asta se explică prin faptul că
plăcerile adevărate nu le numeri şi nu le măsori. Desigur, cititul nu e numai plăcere, pentru mine, e
şi meserie, dar am norocul ca pînă şi cititul de meserie să fie o plăcere. N-am ore şi zile
privilegiate, citesc cînd am timp, cînd am chef, cînd am nevoie. Citesc poezie şi eseu, memorii şi
jurnale, şi cărţi de ştiinţă (acestea existau în bibliotecile din copilăria mea şi m-am obişnuit cu ele
de mică).
- Dacă nu aţi scrie, cum altfel v-aţi elibera de “chemarea muzelor”?
- Mi-ar fi plăcut să am talent de pictor sau de muzician. Mi-ar fi plăcut deopotrivă să am un
atelier luminos, într-un pod de casă şi să-l umplu cu pînze pe care apoi să le dăruiesc prietenilor
(ce greu o fi fost pentru pictori, mai ales înainte de apariţia fotografiei, să se despartă de tablourile
lor!). Mi-ar fi plăcut să am voce şi să cînt, mi-ar fi plăcut să cînt minunat la pian (deşi cred că
vecinii n-ar fi fost la fel de fericiţi ca mine). După cum