figura de stil din poezie (38 de puncte)
Afară-i toamnă, frunza împrăştiată,​ Iar vântul zvârlă ‘n geamuri grele picuri;​ Şi tu citeşti scrisori din roase plicuri​ Şi într-un ceas gândeşti la viaţa toată.​ ​ Pierzându-ţi timpul tău cu dulci nimicuri,​ N-ai vrea ca nimeni ‘n uşa ta să bată;​ Dar şi mai bine-i, când afară-i zloată,​ Să stai visând la foc, de somn să picuri.​ ​ Şi eu astfel mă uit din jeţ de gânduri,​ Visez la basmul vechi al zânei Dochii,​ În juru-mi ceaţa creşte rânduri-rânduri;​ ​ De odată aud foşnirea unei rochii,​ Un moale pas abia atins de scânduri…​ Iar mâni subţiri şi reci mi-acopăr ochii.​