Considerați că ne putem debarasa de o pedagogie filosofică luând în considerare doar datele unei pedagogii experimentale?
Pedagogie este un cuvânt provenit din limba greacă "paidos" - copil și "agoge" - a conduce.
După părerea mea, metoda pedagogică bazată doar pe filozofie nu poate fi eficientă, deoarece gândirea filozofică privind educația copilului trebuie să se bazeze pe realitate și aici, intervine pedagogia experimentală.
Așa cum se observă în text, pedagogia experimentală și-a croit drum în pedagogia filozofică la sfârsitul secolului XIX, începutul secolului XX, când mari intelectuali au început să aplice și să experimenteze un învățământ mult mai practic, prin înființarea de grădinițe și școli pilot, în vederea găsirii unui învățământ viabil.
Interesant este faptul că nici acum, în secolul XXI nu s-a statornicit un sistem de învățământ stabil și încă se mai caută metode de pedagogie.
Pedagogia filozofică trebuie să fie practicată și transmisă de către filozofii care sunt ancorați în realitate și care iau date concrete din pedagogia experimentală ce a avut apoi, rezultate pozitive în educația copiilor.
Una dintre aceste metode pedagogice experimentale a fost aplicată în România în timpul comunismului, când elevii din clasa a I a învățau să scrie cifrele și literele caligrafic, frumos și inteligibil, însă ea a fost, din păcate, abandonată.
În prezent, pedagogia filozofică este pe seama politicienilor, care fac pedagogie experimentală pe seama generației actuale și doar viitorul va confirma dacă învățământul a avut de câștigat.
În concluzie, eu nu cred că trebuie să ne debarăsăm de filozofia pedagogică, ci ea trebuie să fie motorul unei pedagogii experimentale și aceasta, pusă în practică, ar trebui ca învățământul să fie unul de calitate pentru toți elevii și studenții, începând cu anii de grădiniță.
Succes! ⚘
