Dar în aceeași clipă vin, naprasnic, vájáiturile, căci în afară de tunurile care trag cand suntem culcati, altele, ochite gata, pare-se, pândesc clipa când ne ridicăm. Desigur, profitând de acest prilej, cei de sus fac exerciții de tir, aşa cum adineauri făceau exerciții de defilare. Încercam, sleiți, so luăm la dreapta. Dar şi acolo obuzele ne ajung înainte, căci se calculează, prevăzând, ca vanatorii de porumbei. Nu pot gândi nimic. Creierul parcă mi s-a zemuit, nervii, de atâta încordare, s-au rupt ca nişte sfori putrede. Nu pot nici măcar să-mi dau seama dacă oamenii din jurul meu sunt mereu aceiași, dacă au căzut, şi câți. Acuma nici nu îmi mai vine să alerg. Se spune că pe Marea Caspică furtunile sunt aşa de groaznice, iar unii oameni şi femei suferă atât de mult de răul de mare, încât totul le devine indiferent şi nu fac nici un gest de împotrivire, chiar dacă sunt ridicaţi şi aruncați în mare. Așa, descheiat de toate, mă simt şi eu acum. Nu imi mai dau seama dacă oamenii au obrazurile murdare de pământ sau de funingine. Abia mai inteleg bocetul, ca o litanie, ca un blestem apocaliptic, din adâncul adancurilor parcă. -Ne-a acoperit pământul lui Dumnezeu. Omul cu fata stinsă, cu mustata căzută şi colțurile gurii înspumate, nu poate spune decât atât, şi o spune aproape neintrerupt. E acum o clipă de linişte. Trag, intr-adevar, peste deal, departe, şi obuzele trec pe sus de tot ca o uruială de vagonete, căutând pe cine ştie cine. La vreo douăzeci de paşi de noi e un páráios statut ca o mocirla. Ne privim o clipă, îmi trec limba secătuită peste buzele arse şi pe urmă o rup la fugă, căci oamenii vin fără altă chemare.
1 Identifică două mărci ale subiectivităţii.
2 Reliefează semnificaţia enunţului: Ne-a acoperit pământul lui Dumnezeu."
3 Exemplifică, pe baza fragmentului dat, două modalități de caracterizare a personajului-narator.
