☐ Un arici zgribulit de frig mergea prin pădure. Avea prinsă în țepi, ca un stegulet, o bucată de hârtie colorată. Pesemne ariciului îi era dor de vara caldă, când ducea în tepi câte o floare. Deodată auzi un scâncet şi văzu că de sub frunze ieşeau doi tepi. O fi vreun frate în necaz, gândi ariciul și începu să dea cu grijă frunzele la o parte. Dar, spre surpriza lui, descoperi un fir mic de trandafir, tremurând de frig. A Ariciul, fiind mai mare, începu cu suflarea lui caldă să dezmorţească bietul fir de trandafir. Se așeză lângă el ca să-l ocrotească de ploaie şi începu să-i murmure un cântec de leagăn. Ploua şi tot pământul se legăna ca să adoarmă firul de trandafir. • Așa trecu o noapte, o zi și încă o noapte şi ariciul începu şi el să ameţească de frig. Ba chiar, privind cu ochii împăienjeniți spre copacul alăturat, i se păru că-i încărcat cu flori de cristal. □Din visul acesta îl trezi, într-o dimineață, o rază de soare. Venise primăvara! Ariciul descoperi o minune: pe tulpina subțire a trandafirului apăruse o corniță verde: prima frunză. Apoi au răsărit în jur mii de ace verzi, mii de fire de iarbă. Trandafirul i-a spus atunci ariciului: Cu pelerina asta de ace noi, pământul seamănă cu tine: a devenit un arici mare şi bun. (Pământul, un arici, de Lucia Olteanu) nib huma Us 2 mU3 636.91601 90 Scrie ideile principale din textul Pământul, un arici.​