6. Precizează, în două - trei enunţuri, o trăsătură morală a Anetei, identificată în fragmentul de mai jos, şi mijlocul de caracterizare utilizat, ilustrându-l cu o secvenţă relevantă:
„ANETA (aducând tava cu dulceţuri şi servind pe fiecare): O, că nu ți l-a furat nimeni. Tot cu inima sărită după Mircea: „Ce face Mircea? Unde o fi întârziat Mircea?" MARGARETA (simplu): E singura mea dragoste pe lume. ANETA (printre dinți): De el să ai parte.". ​