: Perspectiva narativa

Christina mai făcu un pas. Foșnetul rochiei de mătase se auzea cu o extraordinară
claritate. Nu se pierdea nicio nuanță, niciun detaliu. Pașii domnișoarei Christina se împlântau în
tăcerea odăii cu o perfectă siguranță. Pași de femeie, moi, dar vii, emoționați. Când se apropie de
pat, Egor îi simți din nou trupul și simți aceeași senzație de căldură artificială, dezgustătoare.
Carnea toată i se strânse, ca într-un spasm. Domnișoara Christina, privindu-l mereu în ochi, ca și
cum ar fi vrut să-l convingă dincolo de orice îndoială de prezența ei concretă, vie, trecu pe lângă
el şi-şi luă mănușa de lângă măsuță. Din nou brațul gol, mirosul de violete.
( Mircea Eliade, Domnișoara Christina)