Ma
ra
Jull
Prezintă, în minimum 50 de cuvinte, perspectiva narativă din fragmentul de mai jos.
Radu Comșa, oprit în uşă, îi căuta cu ochii peste mese.
Când zări mâna colonelului ridicată, făcu semn că i-a văzut.
Era însoţit de un om în haine castanii, vărgate, decolorate pe umeri, cu fața ascunsă de umbra unei
panamale demodate, cu borurile foarte largi.
- E cu un tip! anunţă unchiul Pol.
(10 puncte)
Tonul acestei constatări lămurea îndestul că, după aparenţă, colonelul il categorisise printre indivizii
de la periferia umanității, care nu prezintă niciun interes pentru neamul Vardarilor.
-
Tipul voia să se despartă și, din gesturi, se înţelegea că Radu Comșa stăruia să-l târâie după dânsul.
- Dar e domnul Probotă! strigă Mihai, recunoscându-l şi sărind de pe scaun. Mă duc să-l aduc!...
Virgil Probotă, coleg de școală și prieten al lui Radu Comșa, dascăl de ştiinţe la un liceu din Capitală,
fusese, ca student, preceptorul Luminiţei şi al lui Mihai. Cu toată sarcina ingrată de a iniția doi copii răsfăţaţi
în tainele trigonometriei, în legile lui Newton şi paragrafele lui Tacit, lăsase foştilor elevi amintirea unui om cu
multe ciudăţenii şi stângăcii, amuzant de deformat, până la pedanterie, de învăţătură, dar de o largå
înţelegere şi de o pasionată dragoste a cărţilor.
Cezar Petrescu, intunecare