vă rog foarte mult!!!
găsiți toate figurile din textul dat:
Ningea. Peste câmpia sorocii ningea încet, domol, agale, și venea potopul cela alb de sus nu ca o ninsoare oarecare, ci ca o mare binefacere cerească. Fulgii mășcați și blânzi cădeau nu atât pe pământ, cât pe sireacul suflet omenesc, pentru a-l mai mângâia, pentru a-l mai îmbărbăta oarecum ,, Elei, Doamne, d-apoi cine și-o mai fi adus aminte și noi?!"- se mirau țăranii, iar în vreme ce stăteau ei de se mirau, de sus cernea cu fulgi pletoși, frumoși și albi. De vânt- nici pomeneală. Iese lumea de se miră și sus în deal, și jos în vale, iar din cer tot coboară, legănându-se a jale, legănându-se a dor, fulgi aleși numai unul ca unul. O zi întreagă s-a mirat lumea, o zi întreagă a tot nins, ș-a fost o zi cum alta nu mai poate fi.
- Așa ninsoare mai rar, ziceau bătrânii, așa ninsoare își vine o dată în viață, atunci când îți vine.....
Sufletul tresaltă, sufletul caută în fel și chip să se dumerească- de unde atâta seninătate și voie bună? Crăciunurile au trecut de mult- și cel după stitul nou, și cel după stitul vechi, dar, pentru ca unica și marea minune a iernii rămânea tot ea, sărbătoarea aceea, oamenii și-au zis: ,, Măi, s-o întors Crăciunul", și întreaga câmpie a sorocii, cu văile și dealurile sale, cu satele și cătunele sale, îngâna în sinea ei o colindă pe care cerul i-o tot pictura de sus fulg cu fulg, vers cu vers.
Și tot ninge, ninge, ninge. Fulgii cuminți, îngândurați se lasă peste case, peste garduri, peste câmpuri, peste tot ceea ce putea fi, dar nu a fost aici și, împreună cu această dumnezeiască ninsoare, oamenii încep a se simți așa, de-odată, tam-nisam, fericiți...​