Ajutor, exercitiu mai greu
Bogdan Petriceicu Hasdeu, (n. 26 ebruarie 1838, Cristinești, Hotin, actualmente în Ucraina - d. 25 august 1907,Câmpina) a fost un scriitor și filolog român din familia Hâjdău, pionier în diferite ramuri ale filologiei și istoriei românești. Academician, enciclopedist, jurist, lingvist, folclorist, publicist, istoric și om politic, Hasdeu a fost una dintre cele mai mari personalități ale culturii române din toate timpurile. În 1877 a fost ales membru al Academiei Române ca un omagiu al întregii sale opere de până atunci, dar și ca recunoaștere a spiritului său enciclopedist. Din 1878 a fost profesor de filologie comparată la Universitatea din București. A tipărit o parte din lecțiile sale pline de originalitate și de cunoștințe vaste asupra literaturilor străine și a limbii române. Dintre lucrările istorice se disting: Ioan Vodă cel Cumplit (1865), monumentala Arhivă istorică a României și Istoria critică, iar între lucrările filologice cele mai însemnate sunt: Cuvente den bătrâni și amplul dicţionar Etymologicum Magnum Romaniae, rămas neterminat. Printre cele mai cunoscute opere beletristice se află drama istorică Răzvan şi Vidra.

.„Răspunsul meu pentru astă dată va fi scurt.
Voi să dovedesc că naţionalitatea noastră s-a format din câteva elemente, din cari niciunul n-a fost predomnitor. Voi să dovedesc că firea acestor elemente şi chipul contopirei în un singur ce au făcut ca noi să fim o viţă neatârnată, o compoziţiune chimică, fie-mi iertat cuvântul, ale cărei însuşiri de acum sunt de istov deosebite de însuşirile fieşcărei părţi constitutive din cele ce s-au fost dintr-nceput în ea.”
B.P. Hasdeu (1838-1907) – Perit-au dacii?
1. În ce fel reuşeşte Hasdeu să atragă atenţia asupra componentei dacice în etnogeneza poporului român?
2. Ce alte probleme pune în discuţie autorul? (citeşte articolul integral)