2. Prezintă, în cel puțin 50 de cuvinte, tipul de narator din fragmentul de mai jos:
A aşteptat cu nerăbdare ca George să se trezească, să se spele și să mănânce, apoi, după ce a închis fereastra şi ropotele ploii au scăzut în intensitate, a luat cutia și i-a întins-o. Băiatul era aşezat pe scăunelul de lângă vatră - a deschis cutia şi, după ce a privit vioara câteva secunde, a ridicat-o şi, cu o mișcare scurtă, a aruncat-o direct pe foc. Maria înlemnise în picioare, în spatele lui Costache - bărbatul rămăsese cu zâmbetul împietrit pe față, fără replică. Am zis că îmi doresc o vioară, nu o jucărie, a zis băiatul ridicându-se calm. O vioară cu cinci strune, la care să cânt, nu să mă jos, a zis aproape șoptit, ca pentru sine, apoi a părăsit încăperea. [...] Băiatul a revenit în odaie, s-a aşezat la masă, a deschis caietul galben și, vreme de aproape trei ceasuri, a desenat. Un cal cu bot de câine, o vrabie mică și grasă, casa lor văzută de sus, pe coastă, cu drumul îngust care urca înspre biserică și câțiva vălătuci de ceață neagră care se ridicau de pe marginile drumului şi acopereau în întregime copacii. de Când s-a oprit ploaia, a coborât în livadă şi-a luat vioara cu corzi de ață albă și, lipindu- şi bărbia de lemnul umed, a închis ochii, apoi, nemişcat, a început să cânte. [...] Până la finalul iernii (tatăl) nu a mai pomenit nimic de vioara aceea, ca și cum nici n-ar fi existat. La începutul primăverii, după cinci zile cu treburi prin Iași, a revenit de acolo cu o vioară adevărată. Nouă. De data asta a apucat să-i vadă ochii. Transmiteau cea mai profundă bucurie pe care o observase vreodată.
Dan Coman, Enescu. Caiete de repetiții​